Hidrografia in Romania

Hidrografia României se referă la totalitatea apelor de pe teritoriul acestei ţări. România beneficiază de toate tipurile de unităţi acvatice: fluvii şi râuri, lacuri, ape subterane, ape marine. Particulariltăţile hidrografice şi hidrologice ale României sunt determinate, în principal, de poziţia geografică a ţării în zona climatului temperat-continental şi de prezenţa arcului carpatic. Factorul antropic a contribuit la unele modificări ale acestor particularităţi.

Apele curgătoare izvorăsc, în cea mai mare parte, din coroana centrală a Carpaţilor şi sunt colectate, aproape în totalitate, de Dunăre. Râurile din vestul României sunt adunate de Tisa care face hotarul de nord al ţării pe o mică distanţă. Printre alfuenţii ei, mai importanţi sunt: Someşul, Crişul, care adună apele dintr-o bună parte a Munţilor Apuseni, şi Mureşul. În Banat, principalul râu este Timişul, dar navigabil este numai Bega. Râurile mai mari din sudul ţării sunt: Jiu, care străbate cele două bazine carbonifere, Petroşani şi Rovinari-Motru; Oltul, care ferăstruieşte Carpaţii în mai multe defilee; Argeşul, care traversează Muntenia în diagonală, iar afluentul său, Dâmboviţa, trece prin Bucureşti; Ialomiţa, care străbate Bărăganul de la vest la est. În estul ţării, Siretul adună mari afluenţi din Carpaţi (între care Moldova, Bistriţa, Buzăul) şi din Podişul Moldovei (Bârladul), înregistrând, aproape de vărsarea în Dunăre, cel mai mare debit al râurilor interioare; Prutul, deşi mai lung, are afluenţi mici şi un debit mai redus.

Lacurile se întâlnesc pe toate treptele de relief şi au forme, mărimi şi origini foarte variate. Deşi în numar mare (3500) sunt, în general, reduse ca suprafaţă (1,1% din teritoriul ţării). Cele mai mari sunt cele din sistemul lagunar Razim, sau unele limane maritime (Taşaul, Siutghiol, Techirghiol), ori fluviale (Oltina în sudul Dobrogei, Snagov la nord de Bucureşti). Ele sunt importante ca locuri de agrement şi pentru pescuit. Mult mai mici sunt lacurile de munte, unele de origine glaciară (Bucura), altele de baraj natural (Lacul Roşu), ori cantonate în cratere vulcanice (Sf. Ana de langă Băile Tuşnad, singurul de acest gen). Numeroase sunt şi lacurile de acumulare de interes hidroenergetic (lacul de la Porţile de Fier pe Dunăre, Izvorul Muntelui pe Bistriţa, Vidraru pe Argeş, Vidra pe Lotru, etc.) sau pentru alimentări cu apa - pe văile Uzului, Doftanei, Firizei.

Cele mai importante râuri din România sunt:

Dunarea

• Dunărea: Al doilea fluviu din Europa ca dimensiuni şi debit (după Volga), având 2860 de km lungime, dintre care 1 075 km se află în România. Izvorăşte din munţii Pădurea Neagră, prin râurile Breg şi Brigach, suprafaţa bazinului hidrografic fiind de 805 300 km². Sectorul inferior, de la Baziaş la vărsare, are 1 075 km, dintre care 144 km sunt parcurşi printr-un defileu, cu o porţiune numită „Cazane”. Dunărea este un important drum fluvial internaţional, curgând prin 10 ţări (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Serbia, Bulgaria, România, Republica Moldova şi Ucraina) şi are afluenţi în alte 7 ţări. Trece prin 4 capitale de stat: Viena, Bratislava, Budapesta şi Belgrad.

  

  Raul Mures

• Mureş: Afluent al Tisei. Mureşul este al II-lea râu ca lungime din România, după Dunăre. Are 803 km, din care 761 km se află pe teritoriul României. Izvorăşte din Munţii Hăşmaş (Carpaţii Orientali), trece prin depresiunea Giurgeu, traversează Munţii Căliman şi Gurghiu (prin defileul Topliţa-Deda, lung de 50 de km), străbate partea centrală a Podişului Transilvaniei (trecând prin oraşele, Reghin, Târgu-Mureş, Iernut, Aiud), intră în Câmpia Aradului, trece prin municipiul Aradşi, la vest de oraşul Nădlac, defineşte graniţa între România şi Ungaria pe 31 de km, după care intră în Ungaria şi se varsă în Tisa. În Antichitate era numit „Maris” sau „Marisia”.
• Olt: Este un afluent al Dunării, având o lungime de 615 km. Izvorăşte din Munţii Hăşmaş şi traversează partea de sud-est a Transilvaniei. Apoi traverseazăCarpaţii Meridionali prin defileul Turnu Roşu şi traversează Câmpia Română, formând limita între Muntenia şi Oltenia. În vecinătatea Oltului sunt aşezate oraşele (municipiile) Miercurea Ciuc, Sfântu-Gheorghe, Făgăraş, Râmnicu Vâlcea şi Slatina. Tronsonul de la Făgăraş la Dunăre a fost amenajat printr-un lanţ de centrale hidroelectrice.

  

  Raul Prut

• • Prut: Lung de 953 km, izvorăşte din Carpaţii Păduroşi ai Ucrainei, de unde curge spre est, mare parte din curs fiind apoi pe direcţia sud-est. Se varsă în Dunăre lângă Reni, la est de oraşul Galaţi. Formează graniţa între România şi Republica Moldova. În perioada interbelică râul era navigabil până la Ungheni, însă în perioada comunistă navigaţia pe râu a fost treptat abandonată, şenalul nemaifiind întreţinut decât pe partea Republicii Moldova pana la Leova. Are însă un debit mic (de peste 2 ori si jumătate mai mic decât Siretul). Principalul afluent pe partea dreaptă este Jijia cu afluenţii Bahlui şi Başeu. Pe Prut există amenajări hidroenergetice (la Stânca-Costeşti) realizate împreună cu URSS.
    
  • Siret: Izvorăşte în Carpaţii de nord, pe teritoriul Ucrainei de azi, în Bucovina de Nord. Parcurge 706 km şi se varsă în Dunăre, lângă Galaţi. Dintre afluenţii Dunării pe teritoriul Romaniei, are cel mai mare bazin hidrografic din ţară, fiind râul intern cu cel mai mare debit de pe teritoriul Romaniei (un debit mediu multianual de peste 225 mc/s la vărsare).